„Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă“ – aşa
descria cîndva Octavian Goga destinul României, ţara aflată pe locul 4
în Europa în privinţa zăcămintelor naturale deţinute, şi pe ultimele
locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte venitul pe cap de
locuitor şi nivelul de viaţă. Recentele proteste împotriva proiectului
aurifer de la Roşia Montană readuc în discuţie, printre multe alte
chestiuni punctuale, o preocupare majoră, insuficient dezbătută: cum se
face că nu putem scăpa de destinul nostru de „săracă ţară bogată“? Ce
fel de model de dezvoltare ne dorim?
Proiectul de exploatare de la Roşia Montană are capacitatea
extraordinară de a concentra, paradigmatic, toate marile problematici şi
contradicţii cu care ne confruntăm ca ţară. De asta s-a şi reuşit o
mobilizare cu adevărat excepţională în jurul acestui proiect. Pentru că
Roşia Montană este emblematică. Pentru că Roşia Montană e mai mult decît
Roşia Montană.(
citeste mai mult)